Când se aud cuvintele "chimie" și "Saxonia-Anhalt", majoritatea oamenilor se gândesc la orașele Leuna și Bitterfeld, poate și Zschopau – însă și orașul Bernburg, situat în apropiere, un oraș cu aproximativ 32.000 de locuitori, este un important centru al industriei chimice. În Bernburg se produce sodă de peste 140 de ani, o substanță indispensabilă pentru fabricarea sticlei, detergenților și altor produse din viața de zi cu zi.

Fabrica Solvay din Bernburg, cu aproximativ 400 de angajați, produce, pe lângă produsele principale soda și bicarbonatul, și alte substanțe chimice de bază și este un client fidel al companiei Bardenhagen. La mijlocul anului 2024, directorul responsabil cu întreținerea a întâmpinat o problemă la unul dintre cuptoarele de var aparținând fabricii, o problemă ce trebuia rezolvată printr-o prelucrare mobilă.

Un pas esențial în procesul de producție a sodei are loc în cuptorul de var, denumit recent și reactor de CO2. Aici, calcarul este ars la temperaturi ridicate împreună cu antracit, utilizat drept combustibil, pentru a se obține var nestins. Aceste materii prime sunt apoi utilizate în procesul de producție.

Cuptoarele de var din Bernburg sunt în funcțiune, practic, fără întrerupere, încă din anii ’50. Din cauza unei defecțiuni la sistemul de descărcare al unuia dintre aceste cuptoare, acesta nu mai putea fi utilizat. Unul dintre lagărele cadrului de bază, cu un diametru de aproximativ 300 mm, fusese erodat de pivotul lagărului.

Planul inițial pentru remedierea defecțiunii presupunea montarea unui manșon și apoi o prelucrare mobilă precisă. Totuși, o inspecție a defecțiunii realizată de directorul sucursalei Bardenhagen din Schwedt/Oder a arătat că daunele erau deja prea mari – grosimea rămasă a peretelui, de doar 3 mm în unele locuri, nu permitea o prelucrare mobilă.

Ca alternativă la prelucrarea mobilă, Bardenhagen a propus refacerea contururilor originale ale cadrului de bază folosind o rășină epoxidică bicomponentă. Această soluție prezenta și avantajul suplimentar că valorile de rezistență ale rășinii epoxidice utilizate erau chiar mai mari decât cele ale fontelor, materialul din care este realizat cadrul de bază. Astfel, se preconizează un grad mai redus de uzură în viitor și, implicit, durate mai mari de funcționare.

Clientul, Solvay, a fost de acord cu această propunere de reparație și a făcut schimb de detalii tehnice relevante cu managerul de proiect al Bardenhagen. Forma negativă necesară pentru turnarea corectă a rășinii epoxidice a fost realizată de atelierul intern al Solvay, la fața locului. Pentru execuția lucrărilor, doi tehnicieni din Schwedt s-au deplasat la Bernburg. Primele lucrări pregătitoare au avut un rol esențial în cadrul celor două zile alocate pentru această reparație:

Toate suprafețele au fost curățate cu grijă, manșonul realizat de Solvay a fost acoperit cu un strat de agent de demulare și montat în ghidajul butucului. Cu ajutorul unei pene, poziția manșonului a fost fixată astfel încât să fie strâns lipită de partea nedeteriorată a ghidajului. Ulterior, treimea inferioară a "golului" a fost umplută cu o rășină epoxidică pastoasă, care s-a întărit în aproximativ 4 ore. Această etapă a asigurat faptul că la turnarea rășinii epoxidice lichide în restul golului, nu exista riscul de scurgeri, păstrând astfel contururile intacte ale cadrului de bază. La sfârșitul primei zile, această sarcină a fost finalizată, iar rășina a avut aproximativ 12 ore pentru a se întări complet. Temperatura ambiantă relativ scăzută, sub 15°C, a fost luată în considerare cu o marjă de siguranță.

În a doua zi, manșonul a fost tăiat și îndepărtat. Un inel cu degajare, realizat anterior de Solvay conform dimensiunilor necesare, a fost acoperit cu agent de demulare și rășină epoxidică pastoasă și fixat pe butucul de bază prin înșurubare. Rășinaîn exces a fost presată spre diametrul interior și îndepărtată cu ușurință. După aproximativ 3 ore, inelul a fost demontat. Suprafața de sprijin a lagărului fusese refăcută, iar cuptorul de var putea fi repus în funcțiune.